Sunt Amalia Toma, elevă la Colegiul Național Ștefan cel Mare. Pasiunea mea este muzica, artă pe care o exprim prin cântatul la chitară. De mică am participant la numeroase spectacole ce m-au ajutat să descopăr că asta iubesc cu adevărat. Fac parte din trupa Blue Lions, trupă cu care am avut parte de cele mai distractive și reușite concerte. Editez pagina “Feelin’ the beat”, pe care te invit cu mult drag să o urmărești! 🙂
Inimă de muzician
Muzica este un cuvânt simplu ce ascunde un ocean întreg de sentimente, o carte întreagă de istorie și o continuă modalitate de dezvoltare prin creativitate. Consider că această artă abstractă întruchipează o lume infinită a libertății și a experienței.
Te-ai simțit vreodată inspirat? Cum e? Pare a fi revelator! Cred că acesta este darul cel mai de preț al unui artist entuziast.
E distractiv, recunosc. Să cânți continuu, fără să te mai deranjeze micile griji zilnice. Ce senzație! După cum spunea și Luis Armstrong ,,întreaga mea viață, întregul meu suflet, întregul meu spirit este să cânt la trompetă…”. De ce? Niciodată nu m-am întrebat de ce muzica în sine are acest efect, parcă fermecător. Odată ce îmi iau în brațe chitara sau îmi pun căștile tind să ignor ce se întâmplă în jurul meu, sunt doar eu și cu mine. Notele puternice le simt pulsând, parcă aruncându-mă sub o vrajă fantezistă. Ce contează că am test mâine? Melodia se plimbă tandru prin gândurile mele, trezind amintiri de mult uitate. Mă rătăcesc rapid printre sentimente; deja nu mai știu ce cânt sau ascult, dar îmi place această senzație euforică, iar ritmicitatea jucăușă a piesei mă îndeamnă să mă mișc în acompanierea sa. Asta nu e magie sunt sigură, e ceva mult mai presus, e muzică!
,,Trebuie să ne aducem aminte că piesele muzicale nu pot fi găsite doar în anumite țări sau în anumite muzee, asemeni picturilor și statuilor. Cvintetul lui Mozart nu este închis în Salzburg ; îl am mereu la îndemână în buzunar.” Henri Rabaud. Așadar, muzica ne înconjoară de pretutindeni, încă din era preistorică, reușind să farmece viața. Datează din paleoliticul mijlociu și constă în lovituri între pietre, lemne sau orice alte obiecte uzuale. Astăzi, aceste forme de manifestare sunt privite oarecum sceptic, deoarece ele erau limitate la sunete precare și destinate mulțumirii zeilor, desigur specific erei respective. Treptat, această muzică s-a dezvoltat ajungând la muzica antică puțin celebră și cunoscută în ziua de azi. În prezent, muzica este o pură formă de diversitate, oferind în definitiv ideea de distracție prin imaginație.
De ce aceste compoziții produc așa o dependență vastă? Prezentă peste tot în viața zilnică, muzica a ajuns să facă parte din noi. Festivalurile reprezintă, într-un simplu cuvânt feeric, raiul muzicii. Locul magic în care muzica nu are limite, primește spectatorii spre a le oferi experiențe unice. Artiști ce își susțin compozițiile în fața unei mulțimi entuziasmate, muzica puternică ce răsună din toate părțile, chipurile fericite ce dansează pe ritmuri diferite, toate sunt în sine nevoia omenească de a ne defini ca persoane și a ne exprima fericirea.
Muzica este un mister nedeslușit, nu din punct de vedere istoric, ci din punct de vedere filozofic. ,,Muzica este o revelație mai mare decât toată înțelepciunea și filosofia.” – Ludwig van Beethoven. A fi atins de un dram de inspirație are urmări fabuloase. În fiecare vers al unei piese se ascunde o parte mică din sufletul artistului. A desluși acest lacăt de sentiment pare imposibil, indiferent că luăm ca și parametri game minore sau majore. Compozitorul este cea mai completă ființă. El și-a transcris pe portativ onoarea unei inimi inspirate, ideile fiindu-i doar lui înțelese.
Michael Torke afirmă că ,,De ce să-ți cheltui banii pe psihoterapie dacă poți asculta Misa în si minor”. Așadar, cu cuvinte simple, muzica călăuzește sufletul rătăcit spre vindecare. Aceasta reprezintă o nevoie indispensabilă de a atinge emoția, bucuria de a trăi și în esență, fericirea.
modinfo-blog 